Familia din clasă

Povestit Anei Maria Ciobanu

plan4adaposturi
Primul incident violent experimentat în relația de cuplu apare în jurul vârstei de 16 ani și studiile arată că adolescenții din România nu recunosc în general abuzul emoțional sau violența online. Specialiștii susțin că violența în familie nu poate fi stopată fără educarea copiilor și adolescenților într-o cultură cu zero toleranță față de acest fenomen. Viorica Mihăescu predă limba română de 23 de ani într-un colegiu tehnic din București și a observat evoluția comportamentului violent de la generație la generație. Dacă la începutul carierei sale adolescenții erau mai degrabă violenți verbal, jignindu-se și ridiculizându-se, profesoara crede că, în ultimii cinci ani, că impulsivitatea îi face mult mai des să treacă la fapte.

Eu n-am avut acasă violență. Venită de la țară, credeam că la oraș nu se întâmplă așa ceva și la începutul carierei nu știam cu ce probleme se confruntau unii dintre copii – de ce lipseau cu zilele, de ce stăteau retrași, de ce se jigneau, de ce abandonau școala. Vedeam că sufereau și mi se rupea sufletul. Când am început să stăm de vorbă, am descoperit copii cu probleme de familie pe care nici nu mi le puteam imagina până atunci: băiatul care nu venea la liceu de teamă că, în lipsa lui, tata o s-o lovească pe mama până o s-o bage în spital, gemenele care învățau bine și-i dădeau bursele de studiu tatălui alcoolic, fetele care se măritau ca să scape de părinții abuzivi, băieții care își loveau iubitele, iubite bolnave de gelozie care le luau la bătaie pe eventualele rivale.

Cu timpul am învățat să recunosc problemele din comportamentul pe care-l afișează și să le vin în întâmpinare. Pe unii am reușit să-i apropii de psihologul liceului, dar cei mai mulți nici nu voiau să audă de așa ceva.
Pentru ceilalți am introdus metoda bilețelelor. De fiecare dată când simt că sunt probleme în clasă, îi pun pe elevi să scrie ce-au pe suflet, fără să se semneze. Firește că le recunosc scrisul, dar foaia nesemnată le dă curaj să se descarce. Apoi treptat îi chem pe rând să stăm de vorbă și să vedem cum îi pot ajuta. Îi încurajez să vorbească și cu colegii, să nu ascundă că trec printr-o perioadă grea acasă sau în cuplu, să le dea ocazia celorlalți să-i asculte și să-i ajute. De cele mai multe ori, au nevoie doar de cineva care să le dea atenție și să-i înțeleagă. Dacă acasă nu găsesc asta, încerc să-i învăț să fie la școală ca într-o familie.

Alexandru era cazul clar. Spunea tot timpul că „femeia trebuie bătută”. Își jignea colegele în fiecare zi, ele răspundeau cu violență verbală și erau mai mereu gata să se ia la bătaie. Nu știam ce să mă mai fac cu el și de fiecare dată când îl întrebam de ce se poartă așa, îmi spunea: „femeile sunt proaste. așa face și tata și știți ce cuminte e mama?”. Le-am luat pe fete de-o parte și le-am rugat să nu mai răspundă violent la nicio provocare venită din partea lui. Separat, pentru că știam că împart aceeași dată de naștere cu mama lui, am început să-i povestesc ce surprize mi-a pregătit familia de ziua mea. Când îl întrebam în clasa a IX-a dacă a făcut ceva drăguț pentru ziua mamei lui, dădea înapoi: „De ce să-i iau eu lu’ mama flori?”
Până în clasa a XII-a a ajuns să-mi spună deseori: „Doamna, azi iar i-am luat o floare mamei”. La banchetul final, a fost singurul băiat pe care fetele l-au primit în limuzina lor. De la certurile care aproape degeneraseră în bătaie, ajunseseră cei mai buni prieteni. Acum Alex dă la teologie și are o prietenă pe care o respectă.

Am elevi care lipsesc de la școală pentru că se duc să care cu cârca pentru niște bani în plus. Ca să prevină conflictele care apar de la lipsurile financiare, muncesc să-și întrețină familiile. Când sunt prea obosiți și gata să clacheze, reacționează cum nu și-ar dori și apoi se simt vinovați. Așa am pățit cu Cristi care după o noapte de muncă, a venit la școală. Toată clasa voia să chiulească, mai puțin un singur coleg. S-a dus direct la el și i-a dat un cap în gură, apoi a început să lipsească de rușine.

Dar nu toți reproduc ce se întâmplă acasă. Sunt la fel de mulți și cei care deprind obiceiuri violente de la prieteni și din cuplu. Își controlează telefoanele, își citesc mesajele de Facebook, se ceartă din gelozie. Unii își lovesc iubitele la începutul relației, ca să-și impună autoritatea. Fetele își amenință sau își lovesc rivalele. Mai nou se sabotează online cu poze și filmări compromițătoare.

M-am adaptat noilor provocări și sunt prietenă cu ei pe Facebook, avem un grup al clasei, ne dăm mesaje private și-mi spun lucruri pe care nu mi le-ar spune la școală. Încerc să fiu cât pot de prezentă în viața lor, dar uneori obosești, mai ales când, pe lângă toate problemele complexe de viață, ai o programă școlară de bifat și examene finale dificile.Toata lumea din familia noastra-01

Am avea nevoie de programe consistente de educație pentru a preveni perpetuarea toleranței față de violență, control social, control economic, violență electronică. Avem nevoie de educație sexuală în școli ca materie de sine stătătoare pentru că într-o oră de dirigenție un profesor nu poate acoperi toate nuanțele problemelor cu care se confruntă o clasă de 25-30 de elevi. Avem nevoie de educație în domeniul violenței în familie pentru că mulți dintre ei spun că nu s-au confruntat niciodată cu asta, dar când îi întrebi despre atmosfera de acasă poți sesiza că au experimentat deja multe nuanțe ale abuzului.

În patru ani de liceu, reușești să modelezi materialul brut pe care-l primești în clasa a IX-a. Nu știu ce fel de părinți, soți sau soții ar fi putut ajunge unii dintre ei dacă n-ar fi găsit înțelegere la școală, dar cu fiecare generație învățăm unii de la ceilalți cum să fim mai toleranți și mai atenți la nevoile celor din jur.

În fiecare an îi încurajez să ne facem cadouri de Crăciun (Secret Santa). Unii știu jocul din școala generală, alții nu știu cum funcționează și spun că nu-și amintesc când au primit ultima oară un cadou. Mă întreabă dacă pot să aducă prăjituri sau decorațiuni, dacă putem să strângem bani pentru brad. Inițiativele astea îi transformă – au mai multă grijă unii de ceilalți. Reproducem la școală atmosfera de familie, astfel încât s-o experimenteze cu toții, măcar câteva ore pe zi.

Culese din liceu:
Mi-am lovit iubita din dragoste, pentru a nu mai face ce nu trebuie (16 ani)
E normal să-ți controlezi iubita la începutul relației, apoi după ce prinzi încredere în ea, nu mai e nevoie. (16)
Dacă m-ar lovi iubitul i-aș spune că nu suntem în junglă și m-aș despărți de el. (15)
Am fost martor la violență între părinții mei. M-am speriat și m-am băgat între ei ca să-i despart. (15)
Violența în familie este un subiect rușinos. Dacă un vecin o să te audă, o să dea mai departe, o să știe tot cartierul și n-o să mai ieși din casă. (15)
Violența este rușinoasă dacă te lovește sau te jignește o fată. (15)
Am fost martor la violență între părinții mei și am încercat să-i potolesc. De multe ori nu reușesc și mă simt foarte prost, stânjenit. Îmi pare rău că nu pot să fac nimic. (15)
Am jignit pentru că nu îmi spunea tot adevărul despre ce a făcut în acea zi. Mi-am dat seama pentru că i-am citit mesajele de Facebook. (17)
Am primit o palmă de la iubită și pentru ce a făcut, m-am despărțit de ea. (17)
Am încercat să ajut pe cineva. I-am explicat că nu e bine să-și lovească mama și a început să-și dea seama de greșeală. (17)
Am fost jignită de câteva ori și am oprit orice relație cu el. (16).

Material publicat în Dilema Veche în noiembrie 2014