Violența domestică este percepută adesea ca ceva obișnuit

Sandie Blanchet este Reprezentul UNICEF în România și coordonează activitatea organizației și parteneriatele cu Guvernul, Parlamentului, autorități locale, companii și media.

Acum câteva luni am vizitat o familie în comuna Sihlea, județul Vrancea, una dintre cele 32 de comunități unde UNICEF lucrează. Familia era compusă din mama și cei doi fii. Tatăl era în închisoare. Cu emoție în voce, mama ne-a explicat că fostul ei soț era violent și o bătea și pe ea, și pe copii. Doar intervenția unui asistent social, pregătit special pentru a identifica cazurile de violență și pentru a sprijini familiile, împreună cu poliția locală, a pus capăt ciclului abuzului verbal, psihologic și fizic. Intervenția – angajarea de către primărie și pregătirea acestui asistent social – a fost asigurată de UNICEF.

Această poveste a fost cel mai probabil printre cele aproximativ 11.000 de cazuri de violență împotriva copiilor înregistrate în aproape fiecare an. Multe dintre aceste cazuri includ neglijarea copiilor, abuz emoțional, fizic și sexual. Cu toate acestea, se consideră că numărul de cazuri raportate reflectă doar o mică parte din cazurile de violență asupra copilului. O evaluare UNICEF arată că, atunci când un copil face ceva apreciat a fi greșit, prima reacție a 54% dintre părinți este de a ridica vocea la copil, iar 11% dintre părinți pălmuiesc imediat copilul sau îl trag de păr.

Din punctul de vedere al UNICEF, una dintre principalele probleme este aceea că violența împotriva copiilor, mai ales abuzul verbal și psihologic (cum ar fi țipatul, înjosirea, amenințarea etc.) și formele de pedeapsă corporală (cum ar fi pălmuirea, tragerea de păr) nu sunt recunoscute ca fiind o problemă. Violența domestică este percepută adesea ca fiind ceva obișnuit și 60% din populație este tolerantă în ceea ce privește comportamentele violente în cadrul familiei. Chiar și profesioniștii care lucrează cu familiile și ar trebui să protejeze copiii sunt influențați de această normă socială: o evaluare a UNICEF a arătat că doar 54% din cazurile de violență au fost evaluate corect de către asistenții sociali chiar dacă ei au fost pregătiți în acest sens. Acest lucru reflectă toleranța culturală profundă față de violența împotriva copiilor care domină întreaga țară.

O altă problemă este aceea că părinții nu au neapărat cunoștințele și abilitățile de a răspunde la comportamentul copiilor într-un mod constructiv. Numărul cazurilor raportate de violență domestică este în creștere, dar, de cele mai multe ori, profesioniștilor le lipsesc mijloacele de a ajuta copiii în familiile lor. Drept rezultat, mii de copii sunt separați de familiile lor și beneficiază de îngrijire în sistemul de protecție a copilului. De-a lungul anilor, UNICEF a sprijinit multiple intervenții și a susținut dezvoltarea unui set de materiale pe tema educației parentale, cum ar fi „Cum să devenim părinți mai buni” , „Ce este educația parentală”, „Ghidul tinerelor mame”. De asemenea, cursurile de educație parentală sunt incluse în inițiativele noastre. Feedbackul pe care îl primim de la părinți este unul foarte bun: datorită acestor cursuri învață cum să comunice mai bine cu copiii lor, cum să ofere feedback constructiv chiar și atunci când micuții sunt neastâmpărați și ei au multe alte probleme.

Ca părinți este important să cunoaștem care sunt formele de violență și să conștientizăm că inclusiv violența verbală are efecte pe termen lung. În 2014, UNICEF a început o campanie de trei ani pentru a crește nivelul de informare și conștientizare a publicului cu privire la toate formele de violență împotriva copiilor, în special a abuzului verbal, și de a sprijini părinții și familiile să adopte metode de disciplinare pozitive. La nivel național, o campanie media va conștientiza persoanele în ceea ce privește efectele negative ale abuzului verbal, care este una dintre cele mai obișnuite forme de violență și cea mai puțin recunoscută ca formă a violenței împotriva copiilor.

Totodată, UNICEF face apel pentru creșterea investițiilor în servicii sociale la nivel local pentru a preveni separarea ne-necesară a copiilor de familiile lor. Pe baza experienței naționale și internaționale, există evidențe care arată că un asistent social în fiecare comunitate, adesea împreună cu un asistent medical comunitar și un mediator școlar, contribuie la protejarea drepturilor copiilor. De aceea, este foarte important ca numărul profesioniștilor de la nivel local (toate categoriile profesionale menționate mai sus) să crească și, astfel, să se poată interveni mult mai eficace și eficient în favoarea copiilor vulnerabili și a familiilor lor. Modelul de intervenție implementat în ultimii de trei ani de UNICEF în cele 32 de comune din cele opt județe, evaluat de experți independenți, a demonstrat că poate duce la o rată de succes de prevenire a separării copiilor de familiile lor de 80%, cu o investiție minimă, comparativ cu bugetul cheltuit în oricare dintre serviciile de protecție specială.

Împreună cu Ministerul Muncii dezvoltăm și testăm modele de training pentru a-i ajuta pe profesioniștii care interacționează cu copiii să identifice și raporteze cazurile de violență și să sprijine copiii și familiile lor – uneori separând copilul (în cazul în care este un pericol  imediat), dar și ajutând părinții să învețe diverse modalități de a-și crește copiii. Pe baza experiențelor de la nivel internațional și local, UNICEF promovează intervenția și activitatea a cel puţin unui asistent social, a unei asistente medicale comunitare şi a unei şcoli inclusive de calitate în fiecare comunitate. Aceşti specialişti sunt încurajați să lucreze împreună cu alți reprezentanți și/sau funcționari din primărie, dar şi cu alţi actori, precum mediatorul şcolar acolo unde există, poliţia şi biserica și să ofere asistență și suport copiilor vulnerabili și familiilor acestora. Scopul comun al acestor profesioniști este să prevină separarea copilului de familie, să asigure accesul la sistemul de educație și la servicii de sănătate.